Chapter 1

  Iatq cuvintele pe cari le -a spus Moise kntregului Israel, dincoace de Iordan, kn pustie, kntr`o ckmpie, fayq kn fayq cu Suf, kntre Paran, Tofel, Laban, Hayerot wi Di-Zahab.  

  (Dela Horeb pknq la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depqrtare de unsprezece zile).  

  Kn al patruzecilea an, kn luna unsprezecea, kn ziua kntki a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel wi le -a spus tot ce -i poruncise Domnul sq le spunq.  

  Aceasta era dupq ce a bqtut pe Sihon, kmpqratul Amoriyilor, care locuia la Hesbon, wi pe Og, kmpqratul Basanului, care locuia la Awtarot wi la Edrei.  

  Dincoace de Iordan, kn yara Moabului, Moise a knceput sq lqmureascq legea aceasta wi a zis:  

  Domnul, Dumnezeul nostru, ne -a vorbit la Horeb, zicknd: ,,Ayi locuit destulq vreme kn muntele acesta.  

  Kntoarceyi-vq, wi plecayi; duceyi-vq la muntele Amoriyilor wi kn toate kmprejurimile: kn ckmpie, pe munte, kn vale, kn partea de miazq-zi, pe yqrmul mqrii, kn yara Cananiyilor wi kn Liban, pknq la rkul cel mare, rkul Eufrat.  

  Vedeyi, v`am pus yara knainte; intrayi wi luayi kn stqpknire yara pe care domnul a jurat pqrinyilor vowtri, Avraam, Isaac wi Iacov, cq o va da lor wi seminyei lor dupq ei.``  

  Kn vremea aceea, v`am spus: ,,Eu nu vqpot purta singur.  

  Domnul, Dumnezeul vostru, v`a knmulyit, wi azi sknteyi foarte mulyi la numqr, ca stelele cerului.  

  Domnul, Dumnezeul pqrinyilor vowtri, sq vq mqreascq de o mie de ori pe atkt, wi sq vq binecuvinteze, dupq cum a fqgqduit!  

  Cum aw putea sq port eu singur pricinile voastre, povara voastrq wi certurile voastre?  

  Luayi din seminyiile voastre niwte bqrbayi knyelepyi, pricepuyi wi cunoscuyi, wi -i voi pune kn fruntea voastrq.``  

  Voi mi-ayi rqspuns, wi ayi zis: ,,Ceea ce spui tu sq facem este un lucru bun.``  

  Am luat atunci pe cqpeteniile seminyiilor voastre, bqrbayi knyelepyi wi cunoscuyi, wi i-am pus kn fruntea voastrq drept cqpetenii peste o mie, cqpetenii peste o sutq, cqpetenii peste cincizeci, wi cqpetenii peste zece, ca dregqtori kn seminyiile voastre.  

  Am dat, kn acelaw timp, urmqtoarea poruncq judecqtorilor vowtri: ,,Sq ascultayi pe frayii vowtri, wi sq judecayi dupq dreptate neknyelegerile fiecqruia cu fratele lui sau cu strqinul.  

  Sq nu cqutayi la faya oamenilor kn judecqyile voastre; sq ascultayi pe cel mic ca wi pe cel mare; sq nu vq temeyi de nimeni, cqci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Wi cknd veyi gqsi o pricinq prea grea, s`o aduceyi knaintea mea, ca s`o aud.``  

  Awa v`am poruncit, kn vremea aceea, tot ce aveayi de fqcut.  

  Am plecat din Horeb, wi am strqbqtut toatq pustia aceea mare wi grozavq pe care ayi vqzut -o; am luat drumul care duce kn muntele Amoriyilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, wi am ajuns la Cades-Barnea.  

  Wi eu v`am zis: ,,Ayi ajuns la muntele Amoriyilor pe care ni -l dq Domnul, Dumnezeul nostru.  

  Iatq cq Domnul, Dumnezeul tqu, kyi pune yara knainte; suie-te, ia -o kn stqpknire, cum yi -a spus Domnul Dumnezeul pqrinyilor tqi; nu te teme, wi nu te knspqimknta.``  

  Voi v`ayi apropiat cu toyii de mine, wi ayi zis: ,,Sq trimetem niwte oameni knaintea noastrq, ca sq iscodeascq yara, wi sq ne aducq rqspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui kn ea wi asupra cetqyilor kn cari vom ajunge.``  

  Pqrerea aceasta mi s`a pqrut bunq; wi am luat doisprezece oameni dintre voi, ckte un om de fiecare seminyie.  

  Ei au plecat, au trecut muntele, wi au ajuns pknq la valea Ewcol, wi au iscodit yara.  

  Au luat kn mkni din roadele yqrii wi ni le-au adus; ne-au fqcut o dare de seamq, wi au zis: ,,Bunq yarq ne dq Domnul, Dumnezeul nostru.``  

  Dar voi n`ayi vrut sq vq suiyi kn ea, wi v`ayi rqsvrqtit kmpotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.  

  Ayi ckrtit kn corturile voastre, wi ayi zis: ,,Pentrucq ne urqwte, de aceea ne -a scos Domnul din yara Egiptului, ca sq ne dea kn mknile Amoriyilor wi sq ne nimiceascq.  

  Unde sq ne suim? Frayii nowtri ne-au muiat inima, zicknd: ,,Poporul acela este un popor mai mare wi mai knalt la staturq deckt noi; cetqyile sknt mari wi kntqrite pknq la cer; ba kncq, am vqzut acolo wi copii de ai lui Anac.``  

  Eu v`am zis: ,,Nu vq spqimkntayi, wi nu vq fie fricq de ei.  

  Domnul, Dumnezeul vostru, care merge knaintea voastrq, se va lupta El knsuw pentru voi, potrivit cu tot ce a fqcut pentru voi subt ochii vowtri kn Egipt.  

  Apoi kn pustie, ai vqzut cq Domnul, Dumnezeul tqu, te -a purtat cum poartq un om pe fiul squ, pe tot drumul pe care l-ayi fqcut pknq la sosirea voastrq kn locul acesta.``  

  Cu toate acestea, voi n`ayi avut kncredere kn Domnul, Dumnezeul vostru,  

  care mergea knaintea voastrq pe drum, ca sq vq caute un loc de poposire: noaptea kntr`un foc, ca sq vq arate drumul pe care trebuiayi sq mergeyi, wi ziua kntr`un nor.  

  Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S`a mkniat, wi a jurat, zicknd:  

  ,,Niciunul din bqrbayii cari fac parte din acest neam rqu nu va vedea yara aceea bunq pe care am jurat cq o voi da pqrinyilor vowtri,  

  afarq de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, wi yara kn care a mers, o voi da lui wi copiilor lui, pentrucq a urmat kn totul calea Domnului.``  

  Domnul S`a mkniat wi pe mine, din pricina voastrq, wi a zis: ,,Nici tu nu vei intra kn ea.  

  Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tqu, va intra kn ea; kntqrewte -l, cqci el va pune pe Israel kn stqpknirea yqrii aceleia.  

  Wi pruncii vowtri, despre cari ayi zis: ,,Vor fi de jaf!`` wi fiii vowtri, cari nu cunosc azi nici binele nici rqul, ei vor intra kn ea; da, lor le -o voi da, wi ei o vor stqpkni.  

  Dar voi, kntoarceyi-vq knapoi, wi plecayi kn pustie, kn spre marea Rowie.``  

  Voi ayi rqspuns, wi mi-ayi zis: ,,Am pqcqtuit kmpotriva Domnului; ne vom sui wi ne vom bate, cum ne -a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.`` Wi v`ayi kncins fiecare armele, wi v`ayi kncumetat sq vq suiyi pe munte.  

  Domnul mi -a zis: ,,Spune-le: ,Nu vq suiyi wi nu vq luptayi, cqci Eu nu sknt kn mijlocul vostru; nu cqutayi sq fiyi bqtuyi de vrqjmawii vowtri.``  

  Eu v`am spus, dar n`ayi ascultat; ci v`ayi rqzvrqtit kmpotriva poruncii Domnului, wi v`ayi suit semeyi pe munte.  

  Atunci Amoriyii, cari locuiesc pe muntele acesta, v`au iewit knainte, wi v`au urmqrit ca albinele; v`au bqtut din Seir, pknq la Horma.  

  La kntoarcerea voastrq, ayi plkns knaintea Domnului; dar Domnul nu v`a ascultat glasul, wi n`a luat aminte la voi.  

  Wi awa ayi rqmas la Cades, unde ayi stat multq vreme.